Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Etnogeneza românească – schiţa lecţiei

Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Etnogeneza românească – fişă de lucru 

Etnogeneza românească a fost un proces complex, al cărui rezultat a fost apariţia unui popor neolatin, singurul moştenitor al romanităţii orientale.

Principalele etape ale formării poporului român au fost:

  1. perioada stăpânirii romane (secolele al II-lea-al III-lea, în provincia Dacia, respectiv secolele I-al VII-lea, în zona dintre Dunăre şi Marea Neagră), când asupra dacilor s-a exercitat acţiunea romanizatoare a coloniştilor,a veteranilor, a administraţiei romane, formându-se populaţia daco-romană;
  2. continuitatea daco-romanilor la nordul Dunării după retragerea aureliană (anul 271), în perioada migraţiilor, când fenomenul romanizării i-a cuprins şi pe dacii liberi; până la sfârşitul secolului al VIII-lea, populaţia daco-romană s-a transformat în populaţie românească.

Totodată, a continuat să existe o populaţie daco-romană şi la sudul Dunării, urmaşă a traco-daco-geţilor din provincia romană Moesia. Aceştia, cunoscuţi mai ales cu numele de vlahi, reprezintă vorbitorii dialectelor limbii române: aromân, mengleno-român, istro-român.

Limba română face parte, prin stratul fundamental de origine latină (circa 60% din fondul lexical de bază), din familia limbilor neolatine, alături de portugheză, franceză, spaniolă, italiană.

Principalele etape ale formării limbii române au fost:

  • adoptarea de către dacii din Dacii şi Moesia a latinei populare, în care s-au utilizat şi cuvinte traco-dacice (aproximativ 10% din fondul lexical de bază);
  • includerea, în secolele al VIII-lea-al IX-lea, a elementelor provenite din limba slavilor sudici (aproximativ 20% din fondul lexical de bază).

image043

Documentele din Evul Mediu timpuriu îi amintesc pe români sub numele de vlahi, volohi, blahi (termeni de origine germanică, ce desemnau populaţiile romanice).

Sursa:

Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura CD Press, 2010, Bucureşti, p. 72-73.

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.