Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Statele moderne. Revoluţie şi emancipare naţională

Prezentarea power-point ce însoţeşte lecţia: Statele moderne. Revoluţie şi emancipare naţională

– statele învingătoare asupra Franţei napoleoniene au organizat Congresul de pace de la Viena (1814-1815);

– ţările conservatoare care au dominat Congresul (Austria, Rusia şi Prusia), doreau restauraţia vechilor regimuri absolutiste;

– Franţa a fost redusă la graniţele din 1792, s-a creat Confederaţia Germană (34 de state şi 4 oraşe libere), Austria a ocupat teritorii din Peninsula Italică, Rusia şi Prusia au anexat teritorii noi;

– Austria, Prusia şi Rusia au creat o coaliţie numită Sfânta Alianţă; scopul acesteia era intervenţia şi sprijinul reciproc în înfrângerea acţiunilor revoluţionare sau de eliberare ale popoarelor;

– Sfânta Alianţă nu a reuşit însă să oprească declanşarea unor acţiuni revoluţionare în Europa:

• grecii şi-au obţinut independenţa faţă de Imperiul Otoman;
• Belgia s-a desprins de Olanda şi a format un stat separat;
• dinastia de Bourbon a fost răsturnată în Franţa;
• revoluţiile europene ale anului 1848 a cuprins mare parte din statele europene ;

– în America Latină, fostele colonii spaniole şi portugheze şi-au obţinut independenţa, formându-se state noi: Argentina, Bolivia, Brazilia.

– în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-au format state noi în Europa:

1. România – prin unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti în 1859, la conducerea statului fiind ales domnitorul Alexandru Ioan Cuza;
2. Italia – s-a format în jurul Regatului Piemontului şi Sardiniei, în procesul de unificare s-au remarcat regele Victor Emanuel al II-lea, Camillo Cavour şi Giuseppe Garibaldi;
3. Germania – s-a unificat în jurul Prusiei; în 1871, Wilhelm I a fost încoronat împărat al Imperiului German, un rol însemnat la avut cancelarul prusac Otto von Bismarck.