Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: România – stat comunist

Prezentarea PowerPoint ce însoţeşte lecţia: România – stat comunist

Fişa de lucru utilă pentru recapitulare: Fişă de lucru

Între anii 1944-1947, comuniştii români au acţionat în forţă pentru preluarea puterii în stat, având susţinerea armatei sovietice de ocupaţie din România:

– la 6 martie 1945, au impus, cu sprijinul sovietic, primul guvern procomunist din istoria României, condus de Petru Groza;

– au obţinut, prin falsificarea alegerilor parlamentare din 19 noiembrie  1946, majoritatea locurilor în Adunarea Deputaţilor;

– au desfiinţat partidele democratice;

– au preluat controlul asupra posturilor cheie din conducerea statului;

– au arestat conducătorii şi membri simpli ai partidelor democratice etc.

            Ultimul obstacol în preluarea puterii totale de către comunişti, regele Mihai, a fost înlăturat la 30 decembrie 1947. Regele a fost forţat să semneze actul de abdicare, iar România a fost proclamată republică.

Gheorghe Gheorghiu Dej

            Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965), conducătorul Partidului Comunist Român şi-a eliminat adversarii politici şi a fost un fidel executant al ordinelor Moscovei. A impus stalinizarea României:

• s-a introdus sistemul partidului unic (Partidul Social Democrat a fost unit cu Partidul Comunist Român, formându-se Partidul Muncitoresc Român);
• Constituţiile din 1948 şi 1952 erau inspirate de cea sovietică;
• s-a impus cenzura;
• au fost naţionalizate proprietăţile (1948);
• agricultura a fost colectivizată (1949 – 1962);
• a început industrializarea forţată;
• economia a fost centralizată şi planificată prin planuri cincinale;
• a fost creată poliţia politică a regimului – Securitatea;
• toţi opozanţii regimului au fost închişi în închisori şi în lagăre de muncă forţată, majoritatea oamenilor politici democraţi şi a intelectualităţii interbelice pierind în închisorile de la Gherla, Sighet, Aiud, Râmnicu-Sărat, la Canalul Dunăre-Marea Neagră sau din cauza deportărilor.

                Bărăganul și canalul Dunăre-Marea Neagră, ca zone de trimitere în lagăre                                              de muncă silnică între 1951 și 1956

            Pe plan extern, România a devenit membru fondator al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc şi al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, dominate de sovietici. Abia după 1960, Gheorghiu-Dej s-a distanţat de sovietici şi a îmbunătăţit relaţiile cu ţările occidentale. Rezistenţa armată anticomunistă din munţi a fost înfrântă de armată şi de Securitate în 1962.

            Nicolae Ceauşescu a condus regimul comunist din România între anii 1965 şi 1989. În primii ani, a dat impresia unei relative deschideri şi a continuat politica lui Gheorghiu-Dej de distanţare de sovietici şi de apropiere de Occident, de destalinizare şi de desovietizare. A impus revenirea la denumirea de Partidul Comunist Român. S-a adoptat o nouă Constituţie, din 1965 denumirea ţării fiind cea de Republica Socialistă România.

                      Nicolae Ceauşescu

            Treptat, Nicolae Ceauşescu a cumulat toate funcţiile importante în stat, devenind preşedinte al republicii, în 1974. A impus cultul personalităţii sale, apoi laudele exagerate au fost adresate şi soţiei sale, Elena Ceauşescu. Membrii familiei au fost numiţi în diferite funcţii importante de partid şi de stat (socialism dinastic).

                                      Bucureșteni stând la coadă la Bucur-Obor, în 1986

            După 1980, ţara a intrat într-o criză profundă pe toate planurile, regimul Ceauşescu fiind tot mai izolat pe plan extern. Nemulţumirea populaţiei a crescut, s-au manifestat împotriva regimului disidenţi ca Doina Cornea şi Mircea Dinescu, iar populaţia a declanşat greve şi demonstraţii în Valea Jiului (1977) şi la Braşov (1987), înfrânte de autorităţi.

VEZI ŞI:

Holocaustul în România – schiţa lecţiei + prezentare PowerPoint (clasa a VIII-a)