Ştibor de Ştiboricz a fost voievod al Transilvaniei de două ori (1395-1401 şi 1410-1414), comite de Pojon şi stăpânitor al văii Vaag.

Era un puternic domn feudal, având în stăpânirea sa 14 cetăţi. Pe planul politicii externe el recunoaşte suzeranitatea regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, şi se încadrează în efortul comun al ţărilor creştine împotriva expansiunii şi, deci, a primejdiei care apăruse la Dunăre din partea Imperiului Otoman.

Cultivă relaţii de prietenie cu domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, îl ajută pe acesta în 1396, în restabilirea lui în domnie şi, împreună cu oastea lui Mircea cel Bătrân, participă la marea cruciadă de la Nicopole, din septembrie 1396.

Sursa: Petru Demetru Popescu, Dicţionar de personalităţi istorice, Editura Niculescu, Bucureşti, 2005, p. 265.