Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Renaşterea în Italia – fişă de lucru

Prezentarea power-point ce însoţeşte lecţia: Renaşterea în Italia

Umanismul şi Renaşterea s-au manifestat, mai întâi în Peninsula Italică, apoi şi în alte regiuni ale Europei. În Peninsula Italică, au fost favorizate de:

• dezvoltarea economică a oraşelor italiene,
• spirijinirea artiştilor cu fonduri, de oamenii bogaţi, precum familia Medici, la Florenţa;
• redescoperirea unor texte şi valori ale Antichităţii.

Difuzarea ideilor umaniste s-a realizat datorită:

• apariţiei tiparului cu litere mobile, inventat de Gutenberg;
• înfiinţării unor biblioteci;
• scrierii lucrărilor literare şi ştiinţifice în limbile vorbite de popor.

Umaniştii îşi doreau formarea unor buni cetăţeni, întreprinzători (umanismul civic) şi a unor oameni cultivate (umanismul critic şi erudit). Principalii reprezentanţi ai Umanismului italian au fost:

• Dante Alighieri (a scris Divina comedie);
• Francesco Petrarca (a scris despre istoria Romei, în Despre bărbaţi iluştri);
• Niccolo Machiavelli (a dat sfaturi oamenilor politici, în lucrarea Principele);
• Giovanni Boccaccio (în Decameronul, a înfăţişat realităţile societăţii de la Florenţa).

Arhitectura

• stilul architectural renascentist s-a născut în Toscana, la Florenţa;
• acest stil este exemplificat cel mai bine de Catedrala Santa Maria del Fiore (Domul din Florenţa): arhiectul Giotto a construit clopotniţa (campanilla), iar Brunelleschi a proiectat cupola;
• cel mai important monument religios al Renaşterii este catedrala Sfântul Petru din Roma, la care au contribuit toţi marii arhiectţi ai vremii, între care Bramante, Giuliano da Sangallo şi Michelangelo Bunonarotti.

• arhiectura civilă s-a transformat, depăşind-o pentru prima oară în importanţă pe cea religioasă; exemple sunt primăriile (Palatul Signoriei din Florenţa, Palatul dogilor din Veneţia), pieţele publice, reşedinţe ale magistraţilor (Palatul Bargello), dar şi locuinţe private;
• palatele (Palatul Pitti, Palatul Strozzi) impresionează prin dimensiune, simplitate şi austeritatea faţadelor.

Sculptura

• dintre toate domeniile artei, sculptura a fost cea mai influenţată de Antichitate;
• ea s-a desprins de arhitectură, redevenind o artă de sine stătătoare, reprezentând frumuseţea, măreţia şi perfecţiunea corpului omenesc;
• pentru a-l reprezenta, artiştii au redescoperit nudul, dar şi alte genuri specifice Antichităţii romane, cum ar fi bustul-portret, medalia şi statuia ecvestră;
• exemple: Michelangelo – David, Moise, Pieta.
• Donatello – David (bronz).

Pictura

• compoziţiile renascentiste au devenit clare şi au respectat proporţionalitatea naturii;
• s-a folosit pentru prima dată perspectiva liniară, desenul anatomic şi racursiul;
• Mantegna a folosit pentru prima dată racursiul în redarea corpului uman în opera Coborârea de pe cruce;
• în picturile iconografice personajele sunt plasate în decor, iar gesturile sunt fireşti;
• se impune portretul, fizionomiile fiind astfel individualizate;
• au existat mai multe şcoli de pictură:

 florentină: Massacio (Madonna cu pruncul şi Sfânta Ana), Boticelli (Primăvara);

veneţiană: Bellini (Schimbarea la faţă), Tiziano (Bachus şi Ariadna);

milaneză: Leonardo da Vinci (Cina cea de Taină, Gioconda);

romană: Michelangelo ( interiorul Capelei Sixtine),  Rafael Sanzio (Şcoala din Atena).

Sursa: Cristan Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura Cd Press, 2010, Bucureşti, p. 96-97.