Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Cruciadele

Fişă de lucru în format pdf pentru listare:Cruciadele – Fişă de lucru

Din anul 1095, papa Urban al II-lea a chemat credincioşii la cruciada împotriva turcilor selgiucizi, pentru eliberarea locurilor sfinte de sub stăpânirea musulmanilor. În total au fost organizate 8 cruciade.

Cruciadele au avut cauze complexe:

• religioase: dorinţa de eliberare a Ţării Sfinte, de a realiza în siguranţă pelerinajele în Palestina;
• politice: papa dorea sporirea autorităţii sale şi a Biserii Catolice, iar împăratul bizantin urmărea să-şi recapete teritoriile cucerite de musulmani;
• economice: dorinţa negustorilor italieni şi normanzi de a controla rutele comerciale stăpânite de bizantini.

În cruciada I, creştinii au cucerit diferite cetăţi (Antiohia, Ierusalim, etc.) şi au constituit state creştine: regatul Ierusalimului, comitatul de Edessa, comitatul de Tripoli, principatul Antiohiei. Pentru apărarea lor au fost create ordine militare călugăreşti: templierii, ospitalierii, teutonii.

Deoarece musulmanii au recucerit Edessa, a fost organizată cruciada a II-a, dar forţele creştine conduse de regele Franţei, Ludovic al VII-lea, şi de împăratul german, Conrad al III-lea, au fost înfrânte.

A III-a cruciadă a fost declanşată pentru eliberarea Ierusalimului de sub stăpânirea sultanului Saladin. Forţele cruciate au fost conduse de liderii principatelor state occidentale: Richard I „Inimă de Leu” (Anglia), Filip al II-lea August (Franţa) şi de împăratul german Frederic Barbarossa. Neînţelegerile dintre cruciaţi au dus la eşecul acesteia.

Cruciada  IV-a a fost folosită de dogele Veneţiei pentru a-şi asigura propriile avantaje comerciale, astfel că armatele cruciate au cucerit Constantinopolul, întemeind Imperiul Latin de Răsărit (existent până în anul 1261, când s-a refăcut Imperiul Bizantin).

Cruciadele au avut diferite consecinţe:

• adâncirea rupturii dintre catolici şi ortodocşi;
• favorizarea contactelor culturale dintre Orient şi Occident;
• dezvoltarea comerţului în Marea Mediterană;
• întărirea puterii monarhilor.

Termenul de cruciadă este folosit şi pentru a desemna expediţiile militare, organizate la sfârşitul secolului al XII-lea şi la începutul secolului al XIII-lea, pentru creştinarea popoarelor baltice din nordul Europei, din Livonia (cruciadele nordice). Cruciade târzii sunt numite luptele antiotomane ale armatelor creştine (în secolele al XIV-lea – XVI-lea).

Sursa:

Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura CD Press, 2010, Bucureşti, p. 78-79.