Cele mai importante evenimente istorice care au avut loc pe data de 28 septembrie sunt:

  • 480 î.Hr.: Victoria flotei grecești, condusă de Temistocle, asupra perșilor, la Salamina.
  • 48 î.Hr.: Generalul și consulul roman Pompei cel Mare este asasinat în Egipt din ordinul regelui Ptolemeu al XIII-lea al Egiptului.
  • 1066: Wilhelm Bastardul (care va deveni Wilhelm Cuceritorul) a debarcat cu o flotă de 600 de vase pe insula Marea Britanie în zona orașului Pevensey, declanșând cucerirea normandă a Angliei.
  • 1448: Christian I este încoronat rege al Danemarcei.
  • 1823: Leon XII este ales Papă.
  • 1844: Oscar I al Suediei-Norvegiei este încoronat rege al Suediei.
  • 1867: Toronto devine capitala Ontario.
  • 1884: Se inaugurează tronsonul de cale ferată Adjud-Târgu Ocna.
  • 1928: Biologul și farmacologul scoțian Alexander Fleming a observat în laboratorul său pentru prima oară un mucegai care omora bacterii, descoperind ceea ce astăzi poartă numele de penicilină.
  • 1939: În cel de al Doilea Război Mondial, capitala poloneză Varșovia capitulează.
  • 1939: Reich-ului german și Uniunea Sovietică semnează un Tratat de prietenie, privind acordul de frontieră germano-sovietic de neagresiune.
  • 1961: În urma loviturii militare de la Damasc, Siria părăsește Republica Arabă Unită – uniunea dintre Egipt și Siria.
  • 1978: Papa Ioan Paul I a murit la doar o lună după ce fusese ales papă din cauza unui infarct miocardic.
  • 2000: În Danemarca, un procent de 53,2% din populația care a votat, refuză aderarea la euro.

Kaulbach,_Wilhelm_von_-_Die_Seeschlacht_bei_Salamis_-_1868Bătălia de la Salamina a fost o luptă navală care s-a dat între o alianță a unor polisuri (orașe-state) din Grecia Antică și Imperiul Persan al lui Xerxes I, în septembrie 480 î.Hr. Bătălia a avut loc în strâmtoarea dintre continent și insula Salamina (greacă Σαλάμινα), o insulă din Golful Saronic, în apropierea Atenei. Bătălia a marcat punctul culminant al celei de-a doua invazii persane a Greciei. Ascendentul Europei în detrimentul Asiei și moștenirea civilizației grecești sunt doar două dintre pietrele de temelie ale lumii moderne, considerate firești de europenii de azi. Și totuși, a fost o vreme când existența Greciei independente (și chiar a Europei) a trebuit apărată prin luptă împotriva puterii copleșitoare a Imperiului Persan din secolul al V-lea î.Hr. Victoria de la Marathon din anul 490 î.Hr., urmată la zece ani de bătălia navală decisivă de la Salamina și lupta terestră de la Plateea, nu numai că a asigurat independența Greciei, dar a permis civilizației grecești să ajungă mai târziu, în același secol, la apogeul său plin de strălucire. Mai mult decât atât, victoria navală de la Salamina i-a dat lui Alexandru cel Mare posibilitatea de a inversa procesul prin care regi persani succesivi invadaseră Grecia, permițându-i să cucerească Persia și să răspândească astfel civilizația greacă în întreaga lume cunoscută la acea vreme.

hw-pompeyGnaeus Pompeius Magnus, sau Cnaeus Pompeius Magnus (29 septembrie 106 î.Hr.-28 septembrie 48 î.Hr.), a fost un general și om de stat roman.Este ales consul în 70 î.Hr. împreună cu Crassus. În 67 î.Hr., prin „Lex Gabinia”, i se conferă puteri extraordinare („imperium maius”) pentru 3 ani, cu misiunea de a combate pirateria din Marea Mediterană. Dovedește un talent organizatoric de excepție și rezolvă această misiune în câteva luni. În 66 î.Hr., cu toată împotrivirea Senatului, îi este încredințată comanda supremă în Orient în războiul împotriva lui Mithridates al VI-lea, regele Pontului. Pompei îl învinge pe acesta, apoi pe aliatul său Tigranes II cel Mare, regele Armeniei. În perioada 64 î.Hr.-63 î.Hr. se consacră reorganizării politice a Orientului. La întoarcere la Roma, își serbează triumful, primește cognomenul de „Magnus”, dar din cauza opoziției Senatului, nu reușește să ratifice măsurile adoptate în Orient. În 60 î.Hr. se constituie primul triumvirat între Pompei, Cezar și Crassus, înțelegere privată și secretă a celor trei împotriva aristocrației senatoriale. În 57 î.Hr. dobândește puteri excepționale pe timp de 5 ani, în vederea asigurării aprovizionării Romei cu cereale. În 55 î.Hr. este ales din nou consul iar la sfârșitul consulatului obține guvernarea Spaniei pe 5 ani, însă nu părăsește Roma. Moartea lui Crassus la Carrhae și gloria lui Cezar în Gallia, duc la destrămarea triumviratului și la apropierea de Senat a lui Pompei. În 52 î.Hr., Senatul acceptă desemnarea lui Pompei în calitate de „consul sine collega”, cu misiunea de a restaura ordinea. La 7 ianuarie 49 î.Hr., printr-un „senatus consultum ultimum”, Cezar este demis din funcții, iar Pompei este însărcinat cu apărarea republicii. Trei zile mai târziu, când traversează Rubiconul cu legiunile sale, Cezar declanșează războiul civil. Pompei se refugiază în Grecia, unde îl învinge pe Caesare, care trecuse și el în Balcani, în Bătălia de la Dyrachium. Dar la 9 august 48 î.Hr. are loc bătălia de la Pharsalos, în Tesalia, în care Cezar îl învinge pe Pompei, deși acesta avea efective de două ori mai mari decât Cezar. Înfrânt, Pompei se refugiază în Egipt, unde este asasinat la 28 septembrie 48 î.Hr. din ordinul regelui Ptolemeu al XIII-lea Theos Philopator. Cariera lui Pompei și înfrângerea sa sunt semnificative pentru transformarea ulterioară a Romei, de la Republică la Principat și apoi în Imperiu.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.