Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare:Geto-dacii şi contactele cu lumea mediteraneană – schiţa lecţiei

Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Geto-dacii şi contactele cu lumea mediteraneană – fişă de lucru

Geto-dacii şi contactele cu lumea mediteraneană

• Popor de origine indo-europeană, geto-dacii au reprezentat ramura nordică a tracilor. Până în secolul I î. Hr., când şi-au constituit un stat propriu, au fost organizaţi în triburi şi uniuni de triburi.
• Istoria politico-militară timpurie a geto-dacilor este cunoscută din izvoarele scrise externe, cele mai vechi însemnări fiind cuprinse în opera istoricului grec Herodot (secolul V î. Hr.).

• Din punct de vedere al organizării sociale, geto-dacii erau împărţiţi în aristocraţia militară şi sacerdotală, cunoscută sub numele de tarabostes sau pileati şi, respectiv, oamenii liberi (marea masă a populaţiei, comati sau capillati).
• Religia geto-dacilor era politeistă, bazată pe cultul regelui Zalmoxis. Principalul centru religios era Sarmizegetusa Regia (în sud-vestul Transilvaniei). Ceremoniile religioase erau oficiate în sanctuare circulare sau rectangulare, aristocraţia preotească deţinând un rol privilegiat în cadrul vieţii sociale şi politice a geto-dacilor.

• Din secolele al VII-lea şi al VI-lea î.Hr., pe ţărmul dobrogean al Mării Negre, au fost întemeiate aşezări stabile, cu caracter meşteşugăresc şi comercial, locuite de greci: Histria (Istros), colonie a Miletului, Tomis (Constanţa, azi), Callatis (Mangalia, azi).
• Relaţiile coloniştilor cu localnici geto-daci s-au manifestat atât în domeniul economic şi al vieţii materiale (schimburi economice, preluarea de către geto-daci a roţii olarului şi a utilizării monedei), cât şi în domeniul politico-militar.
• Principalele influenţe exercitate de alte populaţii asupra geto-dacilor au venit din partea:

1.  grecilor din coloniile de la Marea Neagră (moneda, scrierea cu alfabet grecesc, elementele de arhitectură);
2. celţilor (aspecte ale metalurgiei fierului, roata olarului în zonele vestice);
3. sciţilor şi perşilor (prelucrarea metalelor preţioase)
4. romanilor (diverse împrumuturi, îndeosebi privind viaţa materială, încep să fie prelucrate de civilizaţia geto-dacă încă din secolul I î. Hr.).

Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura CD Press, 2010, Bucureşti, p. 62.