Variante doc pentru listare: Instituţii politice în Europa la începutul secolului al XIX-lea

– în Europa, după înfrângerea lui Napoleon, s-au menţinut state absolutiste (Imperiul Habsburgic, Rusia, Prusia), care aveau în frunte câte un monarh a cărui putere era considerată de drept divin;

– ideile Revoluţiei franceze de la 1789 s-au răspândit în Europa iar Codul lui Napoleon (1804) a influenţat evoluţia multor ţări europene, contribuind la modernizarea legislaţiei din state italiene, Moldova, Ţara Românească, etc.

– au apărut ideologii noi, pe baza cărora s-au organizat regimuri democratice moderne, opuse celor absolutiste, apoi partidele politice;

– liberalismul  a fost o ideologie politică manifestată în două variante:

1. moderată, care susţinea: – funcţionarea monarhiei constituţionale;

– libertate individuală:

– existenţa unui parlament bicameral, în care să aibe                                                                    acces şi nobilimea, în camera superioară;

– participarea cetăţenilor la viaţa politică pe baza                                                                           censului (averii);

1. radicală, care susţinea: – egalitate politică între toţi cetăţenii;

– votul universal (toţi bărbaţii majori aveau drept de vot );

– forma de guvernământ – republica.

Exemplu de stat liberal – Anglia: – monarhie parlamentară, în care participarea la                                                                           viaţa politică se baza pe votul cenzitar;

– Parlamentul era bicameral, format din Camera                                                                            Comunelor şi Camera Lorzilor;

– Camera Comunelor era aleasă prin vot censitar, iar                                                                     Camera Lorzilor avea membri numiţi de rege sau                                                                         ereditari;

– membrii guvernului erau desemnaţi de Camera                                                                             Comunelor;

–  regele încredinţa puterea executivă unui prim-                                                                              ministru;

– pe baza ideologiilor apărute, s-au format grupările                                                                      politice: tory (susţinea interesele marilor moşieri, a                                                                      stat la baza formării Partidului Conservator) şi whig                                                                   (susţinea interesele burgheziei, a fost nucleul                                                                                 formării Partidului Liberal).

– Franţa, după 1815, a devenit o monarhie constituţională, amestec de absolutism monarhic şi de liberalism: regele Ludovic al XVIII-lea trebuia să conducă în mod constituţional (era nevoit să respecte Charta din 1814), dar numea nobilii din Camera Pairilor, în timp ce Camera Deputaţilor cuprindea membri aleşi prin vot censitar.

                                      Ludovic al XVIII-lea

Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura Cd Press, 2010, Bucureşti, p. 6.