Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Formarea statului român modern. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza – schiţa lecţiei

Prezentarea PowerPoint ce însoţeşte lecţia: Formarea statului naţional modern. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza

Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Formarea statului român modern. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza – Fişă de lucru

Perioada 1849 – 1859

– După înfrângerea revoluţiei de la 1848, unirea Principatelor a devenit principalul obiectiv naţional promovat de mişcarea unionistă.

 – Conferinţa de pace de la Paris (1856). Tratatul de pace semnat de marile puteri la Paris, în urma războiului Crimeii şi a înfrângerii Rusiei, stabilea pentru Principate înlăturarea protectoratului Rusiei şi înlocuirea acestuia cu garanţia colectivă a marilor puteri europene, revenirea la componenţa Moldovei a trei judeţe din sudul Basarabiei, organizarea unei Adunări ad-hoc (Divan ad-hoc) în fiecare Principat, care să exprime părerea populaţiei în problema unirii.

 – Adunările ad-hoc (1857) au exprimat, prin rezoluţiile adoptate, dorinţa unirii Principatelor sub numele de „România”, sub conducerea unui principe străin.

 – Convenţia de la Paris (1858), document cu rol de lege fundamentală (Constituţie), stabilea noul statut politico-juridic al Principatelor, respectiv unirea parţială (legislativă), sub numele de „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”.

 – Adunările elective de la Iaşi şi Bucureşti l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza atât ca domnitor al Moldovei (5 ianuarie 1859), cât şi al Ţării Româneşti (24 ianuarie 1859).

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)

În urma recunoaşterii de către marile puteri a dublei alegeri şi a unirii depline a Principatelor (1859-1861), au fost adoptate reforme care au pus bazele statului român modern. Cele mai importante reforme au fost aplicate în perioada guvernului condus de Mihail Kogălniceanu (1863-1865):

1. decembrie 1863: Legea secularizării averilor mănăstireşti (25,6% din terenul arabil este preluat de stat);
2. februarie 1864: este data Legea pentru organizarea puterii armate
3. 2 mai 1864: Alexandru Ioan Cuza dă o lovitură de stat şi introduce Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris
4. 14 august 1864: Legea rurală este aprobată (împroprietărirea s-a făcut după numărul vitelor, peste 500.000 de ţărani primind aproape 2.000.000 de ha)
5. decembrie 1864: Legea instrucţiunii publice pune bazele învăţământului românesc
6. decembrie 1864: apare Codul penal, iar în decembrie 1865 şi Codul civil, care reglementează dreptul românesc după normele europene moderne

La 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza este obligat să abdice şi să părăsească ţara.

Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura CD Press, 2010, Bucureşti, p. 100-101.

VEZI ŞI:

Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859: aspecte premergătoare

Unirea Principatelor