• Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Absolutismul de la Atlantic la Munţii Ural
• Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Soliman Magnificul – fişă de lucru

Noul sistem politic al monarhiei absolutiste a început să se dezvolte în Europa de la sfârşitul secolului al XV-lea şi din secolul al XVI-lea.

Au existat condiţii favorabile instaurării monarhiilor absolutiste:

• procesul de centralizare statală se încheiase;
• monarhia avea prestigiul consolidat;
• au crescut rolul oraşelor şi al burgheziei;
• burghezia, noua nobilime, care era întreprinzătoare şi educate, ţărănimea şi Biserica erau interesate în sporirea puterii monarhilor, sperând în realizarea propriilor scopuri.

Monarhia absolutistă a avut o serie de caracteristici comune:

• monarhul îşi exercita autoritatea în întregul stat pe care îl conducea;
• era ajutat de un consiliu regal;
• dispunea de o armată permanent, formată din mercenari cu arme de foc;
• conducea întreaga politică internă şi externă;
• bătea monedă;
• justiţia regală şi legile emise de monarh se aplicau peste tot în ţară;
• sumele necesare funcţionării statului proveneau din veniturile ordinare şi din impozitele votate de adunările stărilor;
• rolul adunărilor de stări a scăzut foarte mult.

Consecinţe ale instaurării monarhiilor absolutiste au fost:

• asigurarea dezvoltării economice şi sociale a statelor;
• înlăturarea relaţiilor vasalice;
• impunerea ordinii şi stabilităţii statelor.

Soliman Magnificul – studiu de caz

• În secolul al XIII-lea, turcii otomani au întemeiat un stat, în Asia Mică, sub conducerea lui Osman I;
• Urmaşii acestuia au avut titlul de sultani şi au început expansiunea teritorială.
• Otomanii au cucerit teritorii bizantine din Asia Mică, iar în anul 1362 au ocupat Adrianopolul;
• În secolul al XV-lea, Imperiul Otoman s-a extins şi în Peninsula Balcanică (a transformat în stat vasal, apoi a supus Serbia, a ocupat întreaga Bulgarie, a transformat în paşalâcuri Albania) şi a distrus Imperiul Bizantin;
• Sultanul Mehmed al II-lea (1451-1481) a cucerit Constantinopolul, pe care l-a transformat în capitala statului Otoman;
• Domnia lui Soliman Magnificul (1521-1566) a reprezentat perioada de apogeu a Imperiului Otoman, când acesta a atins maxima extindere teritorială, stăpânind teritorii în Europa, Asia şi nordul Africii;

• Pe plan intern, a avut loc o dezvoltare economică şi o modernizare a instituţiilor şi a legilor; de aceea lui Soliman i s-a mai spus „Kanuni” (Legiuitorul);
• În timpul său, cultura se dezvoltă, fiind îmbogăţită cu influenţe arabe, persane şi europene. Poet la rândul său, sultanul a creat mai multe asociaţii culturale şi a încurajat scriitorii şi artiştii din imperiu;
• Au fost construite edificii noi (moschei, clădiri administrative, palate, locuinţe), cel mai important arhitect al perioadei fiind Mimar Sinan.