Gimnaziu

Regimul fanariot în Moldova şi în Ţara Românească – schiţa lecţiei + fişă de lucru (clasa a VIII-a)

Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Regimul fanariot

Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Regimul fanariot – fişă de lucru


Regimul fanariot a fost instaurat în Moldova în 1711, după plecarea lui Dimitrie Cantemir în Rusia şi în 1716  în Ţara Românească, după Ştefan Cantacuzino, începând cu acelaşi domn – Nicolae Mavrocordat.

Reprezentatul pe scaunul domnesc al sultanului este un grec din Fanar, cartier al Constantinopolului. Deoarece turcii nu învăţau limbi străine, iar grecii cunoşteau destule, aceştia ajung să ocupe şi funcţia de dragoman (un fel de ministru de externe) şi să ştie totul despre politica imperiului.

Regimul fanariot a durat în ambele ţări până la 1821 şi în evoluţia lui se disting două etape:

  1. 1711/1716 – 1770 de consolidare, când tronul va fi ocupat de familii de origine română (Racoviţă, Ghica, Callimachi);
  2. 1770 – 1821 de înăsprire, când tronul va fi ocupat de familii greceşti (Caragea, Mavrogheni, Şuţu, Ipsilanti).

Fanar-1

Regimul fanariot are multe aspecte negative, dar şi destule pozitive.

Apectele negative sunt numeroase şi au dus la agravarea continuă a sarcinilor faţă de Poartă şi implicit, la ştirbirea autonomiei interne:

  • domnul numit direct de sultan dintre grecii din Fanar;
  • în Divan pătrund mulţi boieri greci;
  • sumele pentru cumpărarea domniei sunt fabuloase;
  • cresc tributul, mukarerul, peşcheşurile, apare geigeaua;
  • cresc obligaţiile în muncă, în vite şi cereale;
  • armata este practic desfiinţată (rămânând practic doar o gardă de arnăuţi);
  • lipsa dreptului la politică externă;
  • pierderi teritoriale (Banat, Bucovina, Basarabia).

aaa1

Pe lângă aspectele negative, regimul dominaţiei fanariote a avut şi destule aspecte pozitive:

  • schimbările de domni (aceiaşi) dintr-o ţară în alta contribuie la unire;
  • fac reforme pentru modernizarea celor două ţări;
  • încurajează cultura;
  • uneori duc o politică externă, contrară intereselor Porţii.

Dintre domnii mai importanţi ai acestei perioade trebuie amintiţi Nicolae şi Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Grigore Ghica al III-lea, Scarlat Callimachi şi Ioan Caragea. Aceşti domni vor încerca să modernizeze instituţiile celor două ţări,cel mai de seamă reformator fiind Constantin Mavrocordat, care iniţiază mai multe reforme între 1746-1749:

  • pe plan social desfiinţează şerbia (legarea de glie)
  • pe plan administrativ funcţionarii sunt plătiţi de stat, fără să mai poată să-şi reţină singuri drepturile din încasările realizate
  • pe plan fiscal a desfiinţat puzderia de dări pe care le unifică într-o singură dare plătită în patru sferturi anuale
  • boierimea este şi ea „reformată”, cei mai importanţi fiind boierii cu dregătorii, veliţii, iar boierii fără funcţii vor fi mazilii sau neamurile.

Tot sub fanarioţi se dezvoltă şi mişcarea naţională pentru emanciparea politică a celor două ţări, unii domni încurajând acest lucru. Astfel, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi la începutul celui următor, boierii munteni şi moldoveni prezintă mai multe memorii cu prilejul tratatelor de pace între ruşi, autrieci şi ruşi.

mavrogheni-trasura-cerbi

3 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.