• 532: Imperiul Bizantin: A început, la Constantinopol, răscoala Nika, care a fost reprimată de către comandantul militar Belisarius, răsculații fiind masacrați în hipodrom.

• 1158: Vladislav al II-lea devine rege al Boemiei.

• 1569: Prima loterie despre care sunt date istorice în Anglia.

• 1571: Nobilimea austriacă obține libertatea religioasă.

• 1600: Împăratul Rudolf al II–lea primește solia lui Mihai Viteazul, condusă de banul Mihalcea, care cerea recunoașterea domnului român ca principe al Transilvaniei.

• 1851: În China, taipinii proclamă „Statul ceresc al marii păcii” (Tai Pin Tien Cuo) (Căderea Nankinului la 19 iulie 1864; înfrângerea războiului țărănesc al taipinilor).

• 1865: A avut loc la Cernăuți prima adunare a „Societății pentru cultura și literatura română din Bucovina”.

• 1909: Congresul Partidului Național Liberal îl alege pe Ionel I.C. Brătianu președinte.

• 1922: Este folosită pentru prima dată, pe un pacient, insulina în tratarea diabetului.

• 1923: Franța și Belgia ocupă zona Ruhr ca urmare a refuzului Germaniei de a plăti despăgubirile de război.

• 1940: Are loc premiera baletului „Romeo și Julieta” de Serghei Prokofiev, la Leningrad.

• 1943: S-a încheiat protocolul româno-german prin care România se angaja să continuie războiul, cu condiția ca Germania să sporească ajutorul militar destinat echipării trupelor românești.

• 1946: Proclamarea Republicii Albania.

• 1952: Crearea „Comisiei ONU pentru Dezarmare”.

• 1958: Ion Gheorghe Maurer este ales președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale.

• 1962: Erupția vulcanului Huascaran în Peru; se înregistrează 4.000 de morți.

• 1963: S-a deschis prima discotecă din lume, la Los Angeles, „Whisky a-go-go”.

• 1982: NATO condamnă URSS pentru sprijinul acordat generalului Jaruzelski în acțiunile de descurajare a manifestațiilor de protest din Polonia.

• 1990: S-a înregistrat Partidul Național Țărănesc Crestin-Democrat (PNȚCD), avându-l ca lider pe Corneliu Coposu, unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Iuliu Maniu.

• 2002: La închisoarea Guantanamo Bay (Cuba) au început să sosească primii prizonieri membri ai grupării teroriste Al-Qaeda.

Răscoala Nika (532) a avut loc în capitala Imperiului Bizantin, în timpul domniei lui Iustinian I și a soției acestuia, Teodora. Această răscoală își ia numele de la strigătul răsculaților: Nika (în greacă = victorie) și a fost provocată de o imprudență a împaratului bizantin. Pe timpul acestuia, în Constantinopol existau două facțiuni politice rivale, cea a Albaștrilor (veneții) și cea a Verzilor (prasinii) , care își luau numele de la culoarea carelor cu care concurau în Hipodrom. Datorită unei antipatii mai vechi a Teodorei, împăratul îi favoriza constant pe Albaștri, într-atât încât aceștia ajunseseră să comită acte de vandalism și să fie temuți de oricine li se împotrivea, știind că sunt protejați de basileu. Într-o încăierare, au fost capturați de gărzile imperiale mai mulți insurgenți, dintre care doi au rămas neeliberați și care au fost mai apoi spânzurați. Unul din aceștia aparținea Verzilor, iar celălalt Albaștrilor, astfel că cele două facțiuni s-au văzut deopotrivă amenințate și au creat o alianță. În aceasta a intrat întreaga populație din Constantinopol, cerând abdicarea lui Iustinian și arzând aproape un sfert din oraș în cele șase zile cât a durat răscoala. În incendiu au fost curpinse spitale, cu pacienții încă internați, biserici, o parte a Palatului Sacru, administrații și azile. Răscoala nu a încetat decât în urma intervenției armatei, conduse de generalul Belisarius, care a ucis peste 30000 de oameni, aparținând ambelor partide. Armata a surprins mulțimea adunată în Hipodrom în jurul celui pe care voiau să îl proclame împărat, Hepatius, un senator, fiul fostului împărat Anastasiu I. După încetarea luptelor, execuțiile au continuat, din ordinul împăratului, în rândurile suspecților de crime sau răzvrătire, acest val de execuții prinzându-l și pe Hepatius, care încercase, fără izbândă totuși, să oprească răscoala.