Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Dimensiuni ale revoluţiilor revoluţia în Franţa şi în Imperiul Habsuburgic

Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Revoluţia din 1848-1849 în Europa – fişă de lucru

Revoluţia de la 1848 a avut cauze sociale, economice, naţionale şi politice. Se dorea:

• înlăturarea absolutismului;
• instaurarea unor regimuri liberale;
• respectarea drepturilor cetăţeneşti;
• desfiinţarea privilegiilor nobilimii.

Popoarele aflate sub dominaţia străină (a imperiilor multinaţionale) doreau să se elibereze şi să formeze state naţionale proprii.

Franţa:

• la 22 februarie 1848, revoluţionarii l-au îndepărtat pe regele Ludovic Filip d’Orleans şi au proclamat republica, iar guvernul provizoriu a decretat drepturi şi libertăţi cetăţeneşti;
• cerinţele revoluţionare sociale se împleteau cu cele politice;
• în martie 1848, a fost aleasă prin vot universal Adunarea Naţională, care a adoptat o Constituţie democratică;
• neînţelegerile dintre burghezia liberală şi muncitori, în urma desfiinţării cluburilor politice şi a Atelierelor Naţionale, a dus la izbucnirea luptelor de stradă, în iunie 1848;
• ordinea a fost restabilită, iar muncitorii au fost înfrânţi.

Imperiul Habsburgic

• revoluţia a izbucnit la Viena, la 13 martie 1848, iar cancelarul Metternich, simbolul regimului absolutist, conservator, a părăsit puterea;
• s-au ridicat la luptă şi cehii, croaţii, românii, slovacii şi ungurii;
• în cazul acestor popoare aflate sub dominaţie habsburgică revendicările sociale şi politice s-au împletit cu cele naţionale;
• trupele imperiale austriece au înfrânt revoluţiile, fiind ajutate şi de cele ruse;
• în decembrie 1848, împărat a ajuns Franz Joseph, care a impus un regim politic neoabsolutism.

În revoluţia română, alături de cerinţele sociale şi politice, au existat şi cerinţe naţionale. S-a mers de la cele minimale – recunoaşterea autonomiei, la cele maximale – unirea românilor într-un singur stat independent. Acestea au fost expuse în diferite programe revoluţionare (Petiţia Naţională, Proclamaţia de la Islaz etc.). Prin intervenţia armatelor imperiilor vecine, revoluţia română de la 1848-1849 a fost înfrântă.

Deşi înfrânte, revoluţiile paşoptiste au scos în evidenţă obiectivele politice, sociale, naţionale ale popoarelor şi au intensificat lupta pentru drepturi şi libertăţi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura Cd Press, 2010, Bucureşti, p. 14-15.