Dimensiuni ale revoluţiilor: revoluţia în Franţa şi în Imperiul Habsburgic – schiţa lecţiei + fişă de lucru (clasa a VII-a)

Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Dimensiuni ale revoluţiilor revoluţia în Franţa şi în Imperiul Habsuburgic

Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Revoluţia din 1848-1849 în Europa – fişă de lucru

Revoluţia de la 1848 a avut cauze sociale, economice, naţionale şi politice. Se dorea:

  • înlăturarea absolutismului;
  • instaurarea unor regimuri liberale;
  • respectarea drepturilor cetăţeneşti;
  • desfiinţarea privilegiilor nobilimii.

Popoarele aflate sub dominaţia străină (a imperiilor multinaţionale) doreau să se elibereze şi să formeze state naţionale proprii.

Franţa:

  • la 22 februarie 1848, revoluţionarii l-au îndepărtat pe regele Ludovic Filip d’Orleans şi au proclamat republica, iar guvernul provizoriu a decretat drepturi şi libertăţi cetăţeneşti;
  • cerinţele revoluţionare sociale se împleteau cu cele politice;
  • în martie 1848, a fost aleasă prin vot universal Adunarea Naţională, care a adoptat o Constituţie democratică;
  • neînţelegerile dintre burghezia liberală şi muncitori, în urma desfiinţării cluburilor politice şi a Atelierelor Naţionale, a dus la izbucnirea luptelor de stradă, în iunie 1848;
  • ordinea a fost restabilită, iar muncitorii au fost înfrânţi.

1200px-Lar9_philippo_001z

Imperiul Habsburgic

  • revoluţia a izbucnit la Viena, la 13 martie 1848, iar cancelarul Metternich, simbolul regimului absolutist, conservator, a părăsit puterea;
  • s-au ridicat la luptă şi cehii, croaţii, românii, slovacii şi ungurii;
  • în cazul acestor popoare aflate sub dominaţie habsburgică revendicările sociale şi politice s-au împletit cu cele naţionale;
  • trupele imperiale austriece au înfrânt revoluţiile, fiind ajutate şi de cele ruse;
  • în decembrie 1848, împărat a ajuns Franz Joseph, care a impus un regim politic neoabsolutism.

 

În revoluţia română, alături de cerinţele sociale şi politice, au existat şi cerinţe naţionale. S-a mers de la cele minimale – recunoaşterea autonomiei, la cele maximale – unirea românilor într-un singur stat independent. Acestea au fost expuse în diferite programe revoluţionare (Petiţia Naţională, Proclamaţia de la Islaz etc.). Prin intervenţia armatelor imperiilor vecine, revoluţia română de la 1848-1849 a fost înfrântă.

 

Deşi înfrânte, revoluţiile paşoptiste au scos în evidenţă obiectivele politice, sociale, naţionale ale popoarelor şi au intensificat lupta pentru drepturi şi libertăţi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

014. REVOLUTIILE DE LA 1848

Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura Cd Press, 2010, Bucureşti, p. 14-15.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.