Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Autohtoni şi migratori – schiţa lecţiei

Sfârşitul Antichităţii şi începutul Evului Mediu sunt marcate, în Europa, de invaziile popoarelor migratoare şi de formarea noilor popoare europene.

Între secolele al III-lea şi al VII-lea, zona nord-dunăreană a cunoscut invaziile goţilor (de neam germanic), ale hunilor (de origine asiatică), aşezaţi în Pannonia, sub conducerea lui Attila, ale gepizilor (germanici), care au controlat, tot din Pannonia, zona Transilvaniei şi a Olteniei, ale avarilor (asiatici) şi ale slavilor de sud. În anul 602, aceştia din urmă au trecut în masă la sudul Dunării, în Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin).

Consecinţele migraţiei slavilor asupra populaţiei romanice nord-dunărene au fost:

• izolarea populaţiei autohtone de restul Imperiului Roman de Răsărit;
• transmiterea unor influenţe lingvistice în limba română şi, mai târziu, a unor elemente religioase (de cult).

Relaţiile autohtonilor cu migratorii s-au caracterizat prin acceptarea controlului acestora, exercitat prin perceperea tributului şi a altor obligaţii din partea populaţiei locale şi prin asimilarea de către populaţia locală a migratorilor rămaşi la nordul Dunării.

Maghiarii s-au stabilit, în 896, în Pannonia, sub conducerea lui Arpad, venind dinspre nordul Mării Negre.

În anul 955, expansiunea ungurilor spre vestul Europei a fost oprită de împăratul german Otto I, în urma bătăliei de la Lechfeld.

Din secolul al X-lea, ungurii au trecut la o politică de extindere teritorială spre est, către Transilvania de azi, confruntându-se cu rezistenţa opusă de românii din voievodatele conduse de Gelu, Glad şi Menumorut.

Cucerirea sistematică a Transilvaniei a începutu după anul 1000, în timpul regelui Ungariei, Ştefan I cel Sfânt.

Ultimele migraţii s-au produs între secolele al XI -lea şi al XIII-lea. În această perioadă, spaţiul românesc a fost afectat de migraţiile pecenegilor, uzilor şi ale cumanilor. În secolul al XIII-lea, tătarii au întemeiat, după marea invazie tătaro-mongolă (1240-1241), Hanatul Hoardei de Aur, situat în nordul Mării Negre.

Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura CD Press, 2010, Bucureşti, p. 70-71.