Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Românii în contextul raporturilor internaţionale în sud-estul Europei

Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Românii în contextul raporturilor internaţionale în sud-estul Europei – fişă de lucru

• În contextul slăbirii Imperiului Otoman (Problema orientală), Rusia şi Imperiul Habsburgic şi-au întărit poziţiile  în sud-estul Europei. Ţările Române se găseau la confluenţa intereselor celor trei imperii. În urma războaielor dintre aceste imperii, în secolul al XVIII-lea, Banatul şi Bucovina au fost ocupate de austrieci, iar la începutul secolului al XIX-lea, Basarabia, de Rusia.
• Prin tratatul de pace de la Adrianopol, Imperiul Otoman, înfrânt de Rusia în război, a recunoscut autonomia Principatelor Române. Se menţinea suzeranitatea otomană, dar se instaura şi protectoratul Rusiei asupra Moldovei şi Ţării Româneşti. Printr-un act separat, se mai recunoşteau şi desfiinţarea monopolului otoman asupra comerţului Principatelor, redobândirea teritoriilor raialelor Giurgiu şi Brăila de Ţara Românească.
• În timpul ocupaţiei ruse (1828 – 1834), au fost elaborate Regulamentele Organice, primele acte cu caracter constituţional modern ale Principatelor. Acestea conţineau principiul separării puterilor în stat, modernizarea justiţiei şi administraţiei şi au intrat în vigoare în Ţara Românească, în 1831, şi în Moldova, în 1832. Însă Regulamentele Organice permiteau dezvoltarea Principatelor doar între anumite limite, deoarece păstrau privilegiile marii boierimi.

Studiu de caz. „Revoluţia” de la 1821

• Nemulţumiţi de regimul fanariot, românii au declanşat mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu, în 1821, în Ţara Românească. Poporul a fost chemat la luptă prin Proclamaţia de la Padeş. Programul mişcării a fost documentul Cererile norodului românesc, care cuprindea revendicări precum: modernizarea administraţiei, a învăţământului, formarea armatei naţionale.
• Otomanii au intervenit militar şi au înfrânt mişcarea revoluţionară. În noaptea de 26/27 mai 1821, Tudor Vladimirescu a fost asasinat de către eterişti, lângă Târgovişte. Consecinţa cea mai importanţă a „revoluţiei” a fost înlăturarea regimurilor fanariote din Moldova şi din Ţara Românească şi revenirea la domniile pământene (1822).

Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura Cd Press, 2010, Bucureşti, p. 12-13.