• Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Ţărănimea – schiţa lecţiei
• Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Ţărănimea – fişă de lucru

Societatea feudală. Ţărănimea

Societatea medievală a cunoscut două tipuri de ţărani: liberi şi dependenţi.

Ţărănimea liberă:

• era proprietară a pământului, deţinea gospodării proprii şi era organizată în obşti săteşti;
• ţăranii liberi aveau obligaţii numai faţă de stat şi de Biserică;
• pământul deţinut de un ţăran liber putea fi lăsat moştenire urmaşilor săi;
• pădurile şi păşunile erau stăpânite în comun de ţăranii liberi;
• în Evul Mediu, numărul ţăranilor liberi a scăzut constant, dar aceştia au rămas numeroşi în regiuni izolate (Elveţia, Scoţia, iar în Ţara Românească şi Moldova, până în secolul al XVI-lea).

Ţărănimea dependentă sau aservită:

• se mai numeau iobagi sau şerbi şi lucrau pe domeniile feudale sau ale mănăstirilor;
• ţăranii dependenţi şi-au pierdut libertatea de strămutare de pe un domeniu feudal pe altul, nobilii asigurându-şi astfel forţa de muncă pentru domeniile pe care le stăpâneau;
• ţărănimea dependentă, care muncea pe rezerva seniorului, nu avea pământuri proprii şi le era încredinţată de nobili spre folosinţă loturi de pământ. Ea poseda doar o gospodărie, unelte de lucru şi animale.
• obligaţiile ţăranilor aserviţi faţă de nobili erau numeroase: în muncă (clacă), în produse (dijmă) şi în bani (în cens).
• urmaşii ţăranilor aserviţi erau tot şerbi.

Condiţiile grele de trai, încercarea nobililor de aservire a ţăranilor liberi şi obligaţiile crescânde faţă de nobili a ţărănimii dependente au reprezentat cauze ale unor răscoale.

Printre cele mai puternice răscoale din Evul Mediu se numără Jacqueria (Franţa), cea condusă de Watt Tyler (Anglia), răscoala de la Bobâlna sau cea condusă de Gheorghe Doja (1514), în Transilvania. Aceste răscoale au fost înfrânte.

Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura CD Press, 2010, Bucureşti, p. 73.