Gimnaziu

Societatea feudală. Nobilimea – schiţa lecţiei + fişă de lucru (clasa a VI-a)

Societatea feudală din apusul Europei era ierarhizată, iar în fruntea statului se afla monarhul (rege, principe, împărat).

Ierarhia socială feudală a fost impusă de Biserică, cele trei stări fiind:

  • clerul (cei care se roagă);
  • nobilimea (cei care luptă);
  • ţărănimea şi orăşenii (cei care muncesc).

7773

Suzeranului îi erau subordonaţi nobilii, care primeau în proprietate condiţionată un feud.

Înnobilarea era realizată în cadrul unei ceromonii de investitură. În funcţie de avere, exista nobilime mare, mijlocie şi mică.

Structura_societatii_feudale

Cu timpul, nobilii au început şi ei să acorde feude altora, devenind seniori care dispuneau de vasali. Seniorul trebuia să îşi protejeze vasalul, iar acesta era obligat să îi acorde suzeranului sfat şi ajutor.

raport de vasalitate

Nobilii dispuneau de armate proprii şi stăpâneau castele, care aveau ziduri fortificate. Castele, simboluri ale puterii seniorului, serveau şi pentru protecţia vasalilor săi.

Domeniul feudal era format din rezerva seniorială şi din loturile încredinţate ţăranilor dependenţi.

Nobilii aveau privilegii. Puteau dispune de imunitate pe domeniile lor, fiind proprietari, administratori, judecători şi şefi militari care îşi protejau supuşii.

Cavalerii erau luptători proveniţi din familiile vasalilor, care învăţau mânuirea armelor de la vârsta de 12 ani, la curtea seniorului.

În Europa Răsăriteană, societatea nu era atât de puternic ierarhizată precum în Apus. A existat un feudalism specific la bizantini, români, ruşi.

În Ţara Românească şi Moldova, domnitorilor le acordau boierilor moşii, pe care le puteau lua înapoi în caz de trădare.

cee97f2dcc518997f3483c3e5be739a8

Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura CD Press, 2010, Bucureşti, p. 72.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.