Gimnaziu

Aşezarea slavilor la sudul Dunării. Romanitatea orientală – schiţa lecţiei + prezentare PowerPoint (clasa a VIII-a)


        Sfârşitul Antichităţii şi începutul Evului Mediu sunt marcate, în Europa, de invaziile popoarelor migratoare şi de formarea noilor popoare europene.

       Între secolele al III-lea şi al VII-lea, zona nord-dunăreană a cunoscut invaziile goţilor (de neam germanic), ale hunilor (de origine asiatică), aşezaţi în Pannonia, sub conducerea lui Attila, ale gepizilor (germanici), care au controlat, tot din Pannonia, zona Transilvaniei şi a Olteniei, ale avarilor (asiatici) şi ale slavilor de sud. În anul 602, aceştia din urmă au trecut în masă la sudul Dunării, în Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin).

      În urma cuceririi romane, o mare parte din teritoriul Europei cunoscuse procesul de romanizare, învăţând limba latină. A luat astfel naştere romanitatea occidentală în partea apuseană a Imperiului Roman şi romanitatea orientală în partea răsăriteană.

      Romanitatea orientală cuprindea o zonă întinsă între Austria de astăzi şi Marea Neagră, trecând prin nordul Peninsulei Balcanice şi incluzând şi teritoriul actual al ţării noastre.

Consecinţele migraţiei slavilor asupra populaţiei romanice nord-dunărene au fost:

  1. izolarea populaţiei autohtone de restul Imperiului Roman de Răsărit;

  2. populaţia romanică din Peninsula Balcanică a fost divizată în mai multe grupuri, ai căror urmaşi sunt ramurile poporului român de la nord şi de la sud de Dunăre;

  3. transmiterea unor influenţe lingvistice în limba română şi, mai târziu, a unor elemente religioase (de cult).


VEZI ŞI:

Creştinism – schiţa lecţiei + fişă de lucru + prezentare PowerPoint (clasa a VIII-a)

 

1 răspuns »

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.