Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Reforma şi Contrareforma

Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Reforma – fişă de lucru

Definiţie: Reforma a fost o mişcare socio-politică şi ideologică de la începutul secolului al XVI-lea, îndreptată împotriva Bisericii Catolice, a cărei principala consecinţă a fost desprinderea din cadrul său a bisericilor reformate sau protestante.

Cauzele Reformei:

1. Religioase:

• bogăţia excesivă a preoţilor;
• cumpărarea şi vinderea funcţiilor bisericeşti;
• vânzarea indulgenţelor;
• viaţa scandaloasa a unor papi (exp: Alexandru al VI-lea Borgia):

* indulgenţă = rugăciune pentru iertarea păcatelor în schimbul unei sume de bani.

2. economico-sociale:

• taxele mari către Biserică;
• acumularea şi folosirea pământului în mod neonest de către Biserica Catolică;
• burghezia dorea o Biserică mai săracă, simplificarea ceremonialului religios şi sărbători mai puţine.

3. culturale:

• apariţia Renaşterii şi Umanismului;
• tipărirea cărţilor în limbile naţionale.

Rerformatori apuseni:

1. Martin Luther (spaţiul german):

• considerat iniţiatorul Reformei;
• el a afişat pe uşa Catedralei din Wittenberg (octombrie 1517) 95 de teze împotriva Bisericii Catolice;
• luteranismul s-a răspândit în nordul şi în centrul Europei;
• cei care au îmbrăţişat principiile lui Martin Luther se mai numesc protestanţi pentru că au protestat împotriva întoarcerii la catolicism.

Principiile reformatoare ale lui Martin Luther:

1. indulgenţele nu au nicio valoare;
2. numai credinţa poate salva sufletul omului;
3. Biblia trebuie interpretată după propria conştiinţă;
4. simplitatea ceremonialului religios;
5. confiscarea bunurilor bisericeşti;
6. nu acceptă cultul Maicii Domnului, al sfinţilor, icoanelor, moaştelor;
7. refuză celibatul preoţilor.

2. Ulrich Zwingli

•  a fost principatul promotor al Reformei în rândurile populaţiei elveţiene de limbă germană;
• era convins că umanismul creştin trebuie să se bazeze doar pe Biblie; a reuşit să-i convingă pe oameni că trebuie eliminat din practicile religioase tot ce nu se întâlneşte în Biblie: celibatul, adorarea sfinţilor, indulgenţele, pelerinajele, existenţa mănăstirilor.
• a obţinut de la autorităţile din Zurich închiderea mănăstirilor, iar bunurile confiscate au fost donate şcolilor şi săracilor.

3. Jean Calvin

•   în Franţa, s-a resimţit, de asemenea, necesitatea reformării Bisericii Catolice şi reînvierea surselor iniţiale ale credinţei;
• regele Francisc I părea favorabil noilor idei, până la afacerea afişelor (1534), când luteranii au lipit până la uşa regelui afişe prin care se cerea înlăturarea messei (liturghiei);
• scandalul l-a obligat pe rege să ia măsuri împotriva protestanţilor; unul din aceştia, Jean Calvin, instalat la Geneva după 1514, a transformat oraşul într-un oraş-biserică;
• au fost impuse reguli puritane: puţine petreceri şi reuniuni mondene, mai puţine spectacole de teatru; cerceii de aur şi hainele de mătase au fost interzise.

* Anglicanismul

• în Anglia, regele Henric al VIII-lea a intrat în conflict cu Roma şi s-a proclamat , prin Actul de Supremaţie din 1534, şeful Bisericii Anglicane;
• aceasta a fost scoasă de sub autonomia papei, dar au fost menţinute dogma şi liturghia catolică;
• mănăstirile au fost desfiinţate, iar averile lor confiscate.

Contrareforma

• Reforma a determinat Biserica Catolică să iniţieze Contrareforma şi Reforma Catolică, pentru readucerea protestanţilor sub autoritatea papei şi pentru stoparea extinderii confensiunilor reformate;
• pentru refacerea prestigiului Bisericii Catolice, au fost adoptate hotărâri în Conciliul de la Trento (1545-1563);
• s-au realizat:

1. ridicarea pregătirii clerului;
2. dezvoltarea învăţământului teologic;
3. întemeierea de noi ordine călugăreşti pentru răspândirea şi consolidarea catolicismului (precum Ordinul iezuit);
4. reorganizarea tribunalului Inchiziţiei;
5. crearea unui Index cu titluri de cărţi interzise pentru credincioşi.

Consecinţele reformei religioase au fost:

• apariţia noilor confensiuni protestante;
• ieşirea de sub autoritatea papei a unor zone întinse în nordul, centrul şi vestul Europei;
• dezvoltarea învăţământului şi a culturiii în limbile vorbite de popor.