Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Statele democratice

Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Statele democratice – fişă de lucru

În statele democratice din perioada interbelică a funcţionat principiul separarării puterilor. Parlamentarismul a continuat să fie o trăsătură importantă în aceste ţări.  Sistemul lor politic era pluripartit şi erau organizate alegeri libere, pe baza votului universal. Libertatea presei şi respectarea drepturilor cetăţenilor au fost alte trăsături ale regimurilor democratice.

Principala putere a lumii era Statele Unite ale Americii. Viaţa politică americană era dominată de cele două mari partide, republican şi democrat. Germania a avut o serie de greutăţi economice şi social-politice după război, dar s-a reuşit, după o serie de crize şi tulburări, instaurarea unui regim democratic, bazat pe  Constituţia de la Weimar, adoptată în anul 1919.

În centrul Europei, un stat democratic nou apărut a fost Cehoslovacia. Viaţa politică democratică s-a consolidat în ţările nordice, ca Suedia sau Danemarca. România a avut un regim democratic până în anul 1938, în viaţa politică remarcându-se partidele naţional liberal şi naţional ţărănesc.

Perioada interbelică a fost marcată şi de lupta de emancipare a femeilor, care s-au implicat în viaţa economică. Totuşi, doar în unele ţări acestea au obţinut drepturi politice egale cu bărbaţii. Femeile au primit drept de vot universal: în 1918, în Germania; prin măsuri succesive, între anii 1918-1928, în Marea Britanie; în 1920, în Statele Unite ale Americii.

În perioada 1922-1928, lumea a cunoscut o perioadă de dezvoltare economică. Marea criză economică (1929-1933) a putut fi depăşită prin aplicarea unor politici economice complexe. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, preşedintele Franklin Delano Roosevelt a impus politica New Deal ( Noul Curs), prin care s-a încurajat crearea de locuri de muncă. Criza a afectat regimurile democratice insuficient consolidate (precum cele din estul Europei).

1935-1939 — by Vera Bock — Image by © CORBIS

Studiu de caz. Franţa şi Marea Britanie

Franţa avea formă de guvernământ republicană şi stăpânea al doilea mare imperiu colonial din lume. În viaţa politică, s-au manifestat atât perioade de instabilitate, cât şi de crize. Partidele de stânga au format coaliţii (Frontul Popular, în 1936), impunând măsuri de protecţie socială a muncitorilor.

Marea Britanie şi-a păstrat forma de guvernământ de monarhie constituţională, iar funcţionarea Parlamentului său a reprezentat un model pentru alte regimuri democratice. Viaţa politică engleză era dominată de Partidul Conservator şi de cel laburist (care s-a impus în locul celui liberal). Marea Britanie a rămas, după 1918, ţara cu cel mai întins imperiu colonial.

Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura CD Press, 2010, Bucureşti, p. 32-33.