Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Raporturile Ţărilor Române cu Poarta în secolele al XIV-lea – al XVI-lea – schiţa lecţiei

Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Raporturile Ţărilor Române cu Poarta în secolele al XIV-lea – al XVI-lea – fişă de lucru

Din secolul al XIV-lea, Ţările Române s-au confruntat cu pericolul expansiunii otomane.

În anul 1395, domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, l-a înfrânt pe sultanul Baiazid I, la Rovine. Mircea a participat cu oastea sa la Nicopole (1396), unde forţele creştine au fost înfrânte de cele otomane.

Voievodul transilvănean Iancu de Hunedoara a obţinut numeroase victoria antiotomane (în 1443-1444, în Campania cea lungă, organizată la sud de Dunăre, asupra sultanului Mehmed al II-lea, la Belgrad, în 1456), şi a participat cu oastea, alături de creştini, la cruciada de la Varna (1444), unde otomanii au fost învingători.

Vlad Ţepeş a luptat cu dârzenie împotriva otomanilor (atacuri pe malul drept al Dunării, în iarna 1461/1662, organizarea atacului de noapte, lângă  Târgovişte, asupra taberei otomane, în 16/17 iunie 1462).

Domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a obţinut victoria antiotomane importante, precum cea de la Vaslui (Podul Înalt, 1475).

Mihai Viteazul a declanşat răscoala antiotomană, a hotărât să adere la alianţa creştină împotriva otomanilor numită Liga Sfântă, nu a mai plătit tribut şi a obţinut victoria importante în bătăliile de la Călugăreni şi Giurgiu (1595).

Deoarece Imperiul Otoman era o mare putere, voievozii români au încheiat alianţe cu alte state creştine, pentru obţinerea de sprijin (Mircea cel Bătrân a încheiat primul tratat de alianţă antiotomană din sud-estul Europei în 1395, cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, iar Ştefan cel Mare a încheiat un tratat antiotoman, în 1475, cu regele Ungariei, Matei Corvin).

Principalele consecinţe ale luptei antiotomane a voievozilor români au fost:

• păstrarea organizării statale a Ţărilor Române;
• recunoaşterea de către otomani a autonomiei Ţării Româneşti şi Moldovei, în schimbul plăţii tributului.

Cu toate acestea, Ţările Române nu au fost transformate în paşalâcuri, dar au devenit vasale otomanilor.

• Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura CD Press, 2010, Bucureşti, p.90-91.