Gimnaziu

Raporturile Ţărilor Române cu Poarta în secolele al XIV-lea – al XVI-lea – schiţa lecţiei + fişă de lucru (clasa a VI-a)

Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Raporturile Ţărilor Române cu Poarta în secolele al XIV-lea – al XVI-lea – schiţa lecţiei

Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Raporturile Ţărilor Române cu Poarta în secolele al XIV-lea – al XVI-lea – fişă de lucru


Din secolul al XIV-lea, Ţările Române s-au confruntat cu pericolul expansiunii otomane.

În anul 1395, domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, l-a înfrânt pe sultanul Baiazid I, la Rovine. Mircea a participat cu oastea sa la Nicopole (1396), unde forţele creştine au fost înfrânte de cele otomane.

rovine

Voievodul transilvănean Iancu de Hunedoara a obţinut numeroase victoria antiotomane (în 1443-1444, în Campania cea lungă, organizată la sud de Dunăre, asupra sultanului Mehmed al II-lea, la Belgrad, în 1456), şi a participat cu oastea, alături de creştini, la cruciada de la Varna (1444), unde otomanii au fost învingători.

Vlad Ţepeş a luptat cu dârzenie împotriva otomanilor (atacuri pe malul drept al Dunării, în iarna 1461/1662, organizarea atacului de noapte, lângă  Târgovişte, asupra taberei otomane, în 16/17 iunie 1462).

Domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a obţinut victoria antiotomane importante, precum cea de la Vaslui (Podul Înalt, 1475).

Mihai Viteazul a declanşat răscoala antiotomană, a hotărât să adere la alianţa creştină împotriva otomanilor numită Liga Sfântă, nu a mai plătit tribut şi a obţinut victoria importante în bătăliile de la Călugăreni şi Giurgiu (1595).

Theodor_Aman_-_Izgonirea_turcilor_la_Calugareni

Deoarece Imperiul Otoman era o mare putere, voievozii români au încheiat alianţe cu alte state creştine, pentru obţinerea de sprijin (Mircea cel Bătrân a încheiat primul tratat de alianţă antiotomană din sud-estul Europei în 1395, cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, iar Ştefan cel Mare a încheiat un tratat antiotoman, în 1475, cu regele Ungariei, Matei Corvin).

Principalele consecinţe ale luptei antiotomane a voievozilor români au fost:

  • păstrarea organizării statale a Ţărilor Române;
  • recunoaşterea de către otomani a autonomiei Ţării Româneşti şi Moldovei, în schimbul plăţii tributului.

Cu toate acestea, Ţările Române nu au fost transformate în paşalâcuri, dar au devenit vasale otomanilor.

008. TARILE ROMANE IN LUPTA ANTIOTOMANA LA MIJLOCUL SECOLULUI XV

  • Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura CD Press, 2010, Bucureşti, p.90-91.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.