Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Transilvania de la voievodat la principat

• După cucerirea şi organizarea ei sistematică de către Regatul Ungariei, Transilvania a devenit voievodat autonom sub suzeranitate maghiară.
• Regalitatea maghiară a încercat, în anul 1111, să transforme provincia, după model apusean, în principat (fiind atestat principele Mercurius), dar, în anul 1176, s-a revenit la organizarea ca voievodat, fiind menţionat numele unui voievod Leustachius.
• Voievodul Transilvaniei era vasal regelui Ungariei, avea atribuţii administrative, judiciare, militare, era ajutat de un vicevoievod şi de o cancelarie voievodală.
• Transilvania dispunea de o Adunare generală a nobililor, cu atribuţii judecătoreşti, fiscale, administrative.
• Voievodul beneficia de norme juridice proprii, care au fost reunite în codul de legi Tripartitul, elaborat în 1517.

• Regalitatea maghiară i-a colonizat în Transilvania pe maghiari (organizaţi mai ales în comitate), secui (populaţie de limbă maghiară, cu rol defensiv, aşezată în sud-estul voievodatului) şi pe saşi (populaţie de origine germană, ce a contribuit la dezvoltarea oraşelor, a meşteşugurilor şi a comerţului). Atât secuii, cât şi saşii erau organizaţi în scaune autonome.
• Românii reprezentau populaţia autohtonă majoritară, de religie creştin-ortodoxă. Aceştia erau organizaţi în districte sau „ţări” autonome, conduse de juzi, cnezi sau voievozi. Asemenea regiuni locuite de români erau localizate mai ales în zonele de margine ale Transilvaniei (Ţara Haţegului, Ţara Maramureşului, Ţara Făgăraşului). Începând din 1366, când regele maghiar Ludovic I de Anjou a condiţionat calitatea de nobil de apartenenţa la religia catolică, românii ortodocşi au fost excluşi, treptat, din viaţa politică a voievodatului.

• În anul 1541, în condiţiile înfrângerii Regatului Ungariei în faţa Imperiului Otoman, Transilvania a fost transformată în principat autonom sub suzeranitate otomană, dispunând de un statut asemănător statelor medievale extracarpatice Ţara Românească şi Moldova.

Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura CD Press, 2010, Bucureşti, p. 76.