Schiţa lecţiei în format pdf pentru listare: Romanitate şi creştinism – schiţa lecţiei

Fişă de lucru în format pdf pentru listare: Romanitate şi creştinism – fişă de lucru

Încetarea stăpânirii romane în provincia Dacia nu a însemnat întreruperea legăturilor autohtonilor cu lumea romană. Dobrogea (Schytia Minor) a rămas sub stăpânire romană până la începutul secolului al VII-lea.

Legăturile cu Imperiul Roman au fost menţinute prin:

• schimburile comerciale  ale populaţiei autohtone nord-dunărene cu provinciile romane sud-dunărene;
• mutările voluntare ale locuitorilor de pe un mal pe celălalt al Dunării;
• reinstaurarea stăpânirii romane la nordul Dunării în timpul împăraţilor Constantin cel Mare (306-337) şi Iustinian (527-565);
• răspândirea creştinismului la Dunărea de Jos de către misionari latinofoni veniţi din Imperiu.

Principalele fenomene care au afectat fosta Dacie romană, după anul 271, au fost decăderea vieţii urbane şi retragerea daco-romanilor în zonele rurale, care puteau oferi adăpost în faţa atacurilor migratorilor.

Procesul romanizării a continuat, extinzându-se şi asupra dacilor liberi.

Religia creştină a pătruns în Dacia prin intermediul coloniştilor şi a militarilor romani. În urma Edictului de la Milano (313), prin care împăratul Constantin cel Mare acorda libertate de cult creştinismului, a început organizarea primelor episcopii la Dunărea de Jos şi întemeiera basilicilor (la Tomis, Histria, Niculiţel, etc.).

Creştinismul s-a răspândit în limba latină,  contribuind la continuarea procesului de romanizare în rândul autohtonilor. Termenii creştini de bază în limba română provin din limba latină (biserică, cruce, Dumnezeu, înger, botez, Paşte, etc.).

Obiecte creştine din secolele al IV-lea -al VI-lea au fost descoperite la Biertan (judeţul Sibiu): donariul de bronz cu inscripţia latină „Ego, Zenovivs votum posui” (Eu, Zenovie, am dat acest dar), având şi monograma lui Hristos. Alte obiecte paleocreştine au fost descoperite la Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj), Luciu (jud. Ialomiţa), Apulum (Alba Iulia) şi Sucidava (Celei, jud. Olt).

Sursa: Cristian Vornicu, Magda Stan, Istoria de nota 10, Editura CD Press, 2010, Bucureşti, p. 68-69.